Nu Te-am chemat de mult, şi mi-e ruşine
Nu Te-am chemat de mult să vii
Pentru că sunt între ruine
Puţin îndepărtat de Tine,
Îmi pare rău, să ştii...

Nu Te aştept ca altă dată
Cu ochii ţintuiţi spre zări....
Nu mi-e senină faţa toată
Mi-e inima prea întristată
Sunt plin de acuzări...

Tată! Mi-e dor, însă mă doare
Căci ştiu că-s tare înapoi
Am multe semne de-ntrebare
Mă clatin moale pe picioare
Mă aflu în război...

Mi-e frică să Te pierd din braţe
Te strâng acum cât pot de mult
Adâncul vrea să mă înhaţe
Vrăjmasul vrea să mă agaţe
M-apasă un tumult...

Ah Tată! iartă-mi slăbiciunea
Şi strânge-mă Te rog mai tare
Aprinde-mi flăcări pasiunea
Şi mistuindu-mi rugăciunea
Să-Ți cad jos, la picioare...

Fă-mi pulberi Doamne voia toată
Dă-mi foc să Te doresc...
Doar mă cunoşti, căci îmi eşti Tată
Știi că dorinţa mi-e curată
Vreau doar să Te iubesc!

Mai tare strânge-mă, mai tare!
De când tot vreau să Te simțesc...
E singura îmbrăţişare
Ce-am aşteptat-o cu ardoare
Şi care-atâta o doresc...