Când sunt dispus, măresc pe Dumnezeu
Ca mine nu e nimeni împrejurul meu.
De nu-s dispus, eu mă retrag în mine
Nu fac nimic, nici rău, nici bine.

Când sunt dispus, cânt ca privighetoarea
Măresc pe Cel ce-mi dete graiul şi suflarea.
De nu-s dispus, sunt plin de-nfumurare
Degeaba-mi ceri atunci să-Ți cânt cântare.

Când sunt dispus, sunt cel mai bun creştin
Fac fapte bune şi umilit mă-nchin.
De nu-s dispus, eu sunt în toană rea
Te rog, fereşte-te atunci din calea mea.

Când sunt dispus, ajut şi la lucrare
Pe-orfani îi vizitez, le dau şi ajutoare.
De nu-s dispus, la mine n-ai nimic de căutat
Zărindu-mi doar privirea te simţi înfrigurat.

Când sunt dispus, sunt bun cu orişicine
Sunt gata-atunci să dau şi haina de pe mine.
De nu-s dispus, nimic nu vreau să ştiu
De eşti în lipsă, de eşti mort ori de eşti viu.

Când sunt dispus, citesc şi din Scriptură
Găsind în mine diferite lipsuri încă.
De nu-s dispus, nimic nu mai citesc
Şi nici de ce-am greşit nu mă căiesc.

Când sunt dispus, merg şi la adunare
Să-i întâlnesc pe fraţi eu sunt cu nerăbdare.
De nu-s dispus, eu stau şi dorm acasă
Faceţi ce vreţi, căci mie nici nu-mi pasă.

Când sunt dispus, lucrez şi fără plată
Cu mine-atunci doi vulturi prinzi deodată.
De nu-s dispus, nu merg oricât mi-aţi da
Mă culc flămând şi-i bine şi aşa.

Când sunt dispus, mă duc la datorie
Orice serviciu creştin îl fac cu bucurie.
De nu-s dispus, eu de nimic nu mă-ngrijesc
Fii mulţumit atunci că te-ocolesc.

Eu v-am descris acum întreg portretul meu
Vedeţi şi dumneavoastră ce bun creştin sunt eu
Mai mult nu vă voi spune, vă las să meditaţi
Punându-vă-ntrebarea: Cu mine semănaţi?

De semănaţi cu mine, sunteţi pe-o pantă rea
Lui Dumnezeu nu-i place-această viaţă-a mea
Dar să-L rugăm fierbinte, pe-al vieţii greu urcuş
Să fie El cu noi, să fim mereu dispuşi.