Primavara

Din cerul veșniciei Creatorul veghează.
Văzduhul albastru înnourat cu ceară,
Picură rouă cu miresme de primăvară,
Sub izul înmiresmat, ce inimi înviorează.

Sorb cu nesaț lumina din divinul Cuvânt,
Dătătorul de viața revarsă nectarul învierii.
Gingășia ghiocelului, simbol al primăverii,
Poartă puritatea și blândețea celui Sfânt.

Peste suferința mută, înecată de tristețe,
Credința toarnă balsamul care tămăduiește.
Și primăvara își etalează întreaga frumusețe.

Renaște totul la viață, tot în jur înflorește,
Păsărele cântă, ciripesc aria bucuriei.
Și soarele mai îndrăzneț ne zâmbește.