CE VEDEM...?

Vedem o lume-n frământare
Fără speranță, fără țel
Ne întristează și ne doare
Că au respins acea chemare
La părtășia din Betel.

Vedem cum mulți se-ndepărtează
De tot ce Dumnezeu a spus
Pe dânșii nu-i interesează
Că este undeva o Oază
Unde-i o pace făr-apus.

Vedem cum e sfidat Cuvântul
De ce-i tăcere?(ne-ntrebăm)
Desigur, a scăzut avântul
Ne-a-mbrățișat, parcă, pământul
La Fiul jertfei cât mai dăm?

Vedem cum și în Adunare
Pătrunde unda lumii noi
Ea întâlnește...nepăsare
Oare urmează demolare
Sau al potopului șuvoi?

Vedem cum dragostea descrește
La ce nivel și cât de jos?
Dar cel ce încă mai dorește
Să dea onor dumnezeiește
Nu-L părăsește pe Cristos.

Vedem...dar mâine ce-o să fie?
O știe El...o știe El
Ne dă curaj în drumeție
Să nu ieșim din profeție
Ci să sfârșim ca Daniel.

Vedem popor la rugăciune
Și sufletul tresaltă-n cânt
Acolo nu e uscăciune
Ci tot ce Fiul Slavei spune
E împletit în Legământ.

George Cornici/14 Martie, 2017