Hai, începe să încerci

Lasă-orice cutume seci...
Hai începe să încerci
Să n-ai timp să ți-l petreci
În nimic ce-i de nimic
Ci-n a strânge pic cu pic
Vreun folos oricât de mic,
Pentru timpul cel de veci.

Hai începe puțintel
Să devii mai mărunțel
Că ești doar un pămânțel
Și să faci în caracter
Loc valorilor de Cer
Care-n veci de veci nu pier
Și te pot mări nițel...

Fă-ți în cuget curățenie,
Adâncește-te-n smerenie,
Fugi de orice șiretenie...
Că doar oamenii smeriți
Sunt de Dumnezeu primiți,
Restul, vor fi umiliți
Într-o veșnică agonie...

Prin propria-ți micșorare
Îți croiești o înălțare
Spre-o slavă nespus de mare,
Din Înaltul Empireu,
Căci unde se micește „eu”
Se mărește Dumnezeu
Și divina Lui splendoare.

Încearcă să-ți dai valoare
Veșnică, nu trecătoare,
Căci la ce-ți ajută oare,
Să-ți aduni lumești comori?!
Astăzi ești și mâine mori
Și ce faci fără valori
Pentru viața viitoare?!

Încă de la „început”
Ființa umană a văzut
Că valoarea nu-i în lut
Și-n avutul trecător,
Ci-n duh că-i nepieritor
După Chipul Creator
Care toate le-a făcut.

Dacă crucea-ți pare grea,
Nu scurta frate din ea,
Domnul să te-ajute vrea
S-o duci zilnic mai departe
Căci e singura ce poate
Să te treacă peste moarte,
În Împărăția Sa.

Mai sforțează-te un pic;
Fă-te mic, mai mic, mai mic
Căci oricum ești un nimic
Fără Eternica valoare
Și Slava nemuritoare,
Prin Jertfa Mântuitoare
A Părintelui Veșnic!

Nu te mai lupta cu vântul,
Strânge-n inimă Cuvântul
Ca să nu-ți calci Legământul
Fă să-ți triumfe trăirea
Urmărind neprihănirea
Și vei ști ce-i „strălucirea”
Ce-o dă Cerul, nu pământul!

11/03/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)