Ne este dor să îi vedem pe cei ce nu mai sunt
Pe cei ce i-am depus cu lacrimi in mormânt.
Sufletul ne e frânt, inima-ndurerată
Ne este dor de draga mamă și de iubitul tată.

Ne este dor de pruncii ce n-au avut copilărie
Și care au plecat, involuntar, prea devreme sub glie.
Ne este dor de scumpa fiică și de iubitul fiu
Care ne-au păråsit atât de timpuriu.

Ne este dor de bunele soții și de iubiții soți
Ne este dor de dragii noștri bunici și nepoți.
Ne este dor de scumpele surorii si dragii frați
De care-am fost prin moarte separați.

De toți aceștia ne este dor, Tată
Am vrea să-i mai vedem măcar o dată.
Vrem cu ei, Doamne, să ne bucurăm
Și cu mult drag vrem să îi îmbrățișăm.

Vrem să fim împreună, ei și noi
Te rugăm, Tată, dă-ni-i înapoi.
Tu Însuți, Doamne, așa ne-ai promis
După cum în Scriptură găsim scris.

Deodat' se-aude-o voce cu putere:
" Eu sunt Viață, Eu sunt Înviere.
Mai așteptați puțin, foarte puțin
Curând nu va fi lacrimă, nici chin.

Nu va mai fi suspin, țipăt, nici moarte
Așa cum este scris în sfânta Carte.
Aveți credință, căci ai mei copii
Vor fi aduși la viață pentru veșnicii.

Doar într-o clipită, toți cei dim morminte
Vor fi deșteptați de-aceste cuvinte:
' Ieșiți afară dragii mei. Ieșiți vă poruncesc
De-acum e-al vostru pe vecii, Ierusalimul ceresc. . '

Și-atunci se va-mplini ce-i scris:
Veți fi cu Mine-n Paradis.
Căci cel neprihănit nu piere
Că Eu sunt Viața și-nviere".