De ce nu poti sa-ntinzi o mana,
Acelui ce e greu lovit ?
De ce nu poti sa dai iertare,
Celui ce greu te-a mai ranit?

De ce nu poţi sa stergi obrazul,
Acelui ce-i de lacrimi frant?
De ce nu vrei sa vezi necazul,
Celui ce-i cazut la pământ?

De ce nu vrei sa fi o floare?
Sa ne incanti cu-al tau miros.
De ce nu vrei sa fi tu crinul?
Chiar din gradina Lui Hristos.

De ce alegi sa fi un cactus,
Si sa intepi mereu, mereu?
Esti oare in a Lui gradina,
Sau in gradina celui rău?

De ce nu vrei sa fi lumina,
Un far in incercarea grea?
Te murdaresti mereu cu tina
Si prea murdara-i haina ta!

De ce nu vrei sa fi cantarea,
Ce se inalta tot mai sus?
Sa fi tu vresul , melodia,
O slava pentru El, Isus!

De ce nu vrei sa fi acela,
Care cu scop ai fost creeat?
Ci te afunzi mereu in noapte,
Si in mocirla si pacat!

De ce nu vrei sa fi cu Mine,
Te-ntreb acum, da-mi un raspuns,
Daca alegi sa fi cu lumea,
NU ESTI COPILUL LUI ISUS!