Poate...

Poate că aș întineri
Dacă-aș merge înspre ieri,
Dar grozav m-ar stingheri
Greimea vechilor poveri
Ce zilnic le-aș reîntâlni,
Într-un drum spre nicăieri.
Și nu mi-aș îndeplini
Scopul sfintei înfieri.

Dar trăind azi, merg spre mâine,
Greimea în urma mea rămâne
Și spre zări noi și senine
Croiesc drumuri în pustie,
Așteptând Ziua ce vine
Cu răsplată-n veșnicie.

Și „uitând ce este-n urmă
Mă arunc spre ce-i `nainte”,
Cuprins în divina „turmă”
Care calcă-n urme Sfinte,
După cum Duhul o îndrumă,
Spre divinele Incinte...

22/11/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)