NU-S SUPĂRAT...

Nu-s supărat că mi-ai respins
Acele dulci cuvinte
Azi văd pe chipul tău distins
O pată mai fierbinte.

Azi nu te cert, nu te-osândesc
Și nu-ți atac destinul
Ci, mai degrabă, te iubesc
Să-ți poți găsi seninul.

Că nu contează ce a fost
E clar ca ziua bună
Dar cred că, totuși, are rost
Să-nveți dintr-o lacună.

Nu-s supărat că mă respingi,
Că îmi eviți privirea
Dar ca respingerea s-o-nvingi
Ornează-ți nemurirea.

Poate, am fost prea insistent
Vorbindu-ți despre-o țară
În care totu-i permanent
Și-i, veșnic, primăvară.

Sau, poate n-ai vrut să-nțelegi
Ce importantă-i viața
De-aceea nu poți să dezlegi
O taină grea ca gheața.

Mi-ai interzis să îți mai scriu
Am înțeles, mă doare
Dar știu că încă nu-i târziu
Să ieși din nepăsare.

Nu-s supărat...nu-s supărat
Ci ‘nalț o rugăciune
Ca El, slăvitul Împărat
Să vină cu-o minune.

George Cornici/18 Martie, 2017