Există-n noi un clocot de Lumină,
C-am fost scăldați din băile de Soare
Pe când eram numai un boț de tină
Și frământați de Mâna creatoare.

Când în căușul Dragostei ardente
Am primit forma, în fiecare por
S-au deschis guri de foame și de sete
De Chipul Celui mai mare Creator.

Dar pe retine, raiuri răsturnate
Ne-au încercat cu roade interzise
Și am căzut prin greșuri și păcate
Într-un blestem de trudă, pe abscise.

Însă trudim cântând de Bucurie
Căci la Golgota, pe-o Cruce, în calvar,
Am găsit Calea spre Împărăție,
Ne-a suflat Mielul în nări Viața iar.

Printr-un canal săpat în adâncime,
Prin care-un Susur Blând să ne-nfioare,
Culegem simfonii din spice pline
Să împletim cu dor Noua Cântare.

Aceștia suntem, n-avem altă șansă
De-a fi desăvârșiți, plinind menirea,
Numai Isus e Ținta luminoasă,
Nădejdea și Credința și Iubirea.

Amin!