O chemare la ospăţ

Mulţi chemaţi, puţini aleşi
Mai întîi, din viţe boereşti
Şi apoi, pentru oricine poate
Are invitaţie la festivitate

Mult, s-ar bucura Stăpînul
Cînd, toţi oamenii, ca unul
Ar veni, la al Său ospăţ
Arătînd cinste, nu dispreţ

Şi cănd robul, tot declară
Stăpîne deacum, e seară
Locuri goale tot mai sunt
Care-i ultimul Tău cuvînt

Mergi, la drumuri, garduri
Şi pe toţi sărmanii muritori
Mai sileşte-i, nu-i lăsa
Să se umple a Mea casă

Cît de mult Eu am dorit
Ca, să fiu de ei cinstit
Iar acum Eu o să răzbun
Le voi face toate scrum

Şi acum, pînă nu-s toate scrum
Sunt şi eu un rob, oricum
Vă invit, din partea la Stăpîn
Ca, su nu rămîneţi pentru chin

Să întraţi, la al Său ospăţ
Sunt dator să vă învăţ
Pînă, Stăpînul nu s-a scula
Uşa pe veci o V-a încuea