E gol pământul de oameni
Mai sunt. Dar prea puţini...
E gol pământul de semeni
În schimb, e plin de spini

Ni-e pieptul fără inimi
Iar braţele fără căldură
În toate suntem minimi
Dar mai puţin în ură...

E gol pământul de sfinţi
Cu vorba să aline...
În schimb e plin de frânți
Rămaşi pe sub ruine

E gol pământul de fraţi
Din groapă să ridice
Mai sunt, dar prea puţini
De ei va fi ferice...

Ni-e greu să ducem crucea
E mult, mult prea amară
Dar cine o va duce
Nu va rămâne afară...

E gol pământul de blânzi
E greu asemenea rol.
Iar dacă suntem surzi,
Şi cerul va fi gol...