Ce mult se-ndreptăţeşte omul
Că n-a ucis şi n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa,
Că strâmb spre nimeni n-a jurat,
Că n-a nedreptăţit pe nimeni,
Luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii,
Ca el pe lume nimeni nu-i.

Se poate, n-a ucis cu parul,
Se poate, n-a furat comori,
Dar cu cuvântul şi cu ura
El n-a ucis de-atâtea ori?
Se poate, n-a prădat avutul
Cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul
Când dezbina lucrarea Lui?

Se poate, n-a făcut păcate
Cum face orice vinovat...
Dar când putea să facă-un bine
Și nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea cum alţii sufăr
Bolnavi şi singuri şi trecea
Și-ar fi putut să facă-un bine,
Dar n-a făcut, el ce făcea?

Când va veni Hristos în slavă
La judecata Lui atunci,
Nu de păcate-o să ne-ntrebe,
Ci de-ale dragostei porunci.
Nu pentru rele-o să ne-alunge,
Ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face,
Dar noi trecând, nu l-am făcut.

O, nu te-ndreptăţi pe tine
Că n-ai aprins şi n-ai furat,
Că este decât toate-acestea
Un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine
Când ştii şi poţi trăind mereu...
Mulţi credincioşi o să-i alunge,
Pentru acesta, Dumnezeu.