Pot fi eu azi și Marta și Maria?
Îmi e de-ajuns să stau în ascultare?
Mi-ai dat urechi și mâini și-o inimioară
De-aceea vreau să stau în închinare.
Ai pus în lut o inimă curată
Ce Te adoră zi de zi mai mult,
M-ai modelat să văd cu ochii minții,
Cu inima s-ascult al Tău Cuvânt.
Mă închin dar azi, în Duh și Adevăr,
Mângâietorul mi-este călăuză,
Îmi dă lumină când afară-i nor
Și pace când gândirea mi-e confuză.
Pot fi eu azi și Marta și Maria?
Și amândouă modelate într-un trup?
Cuvântul Tău să-l împlinesc scrie Scriptura
Căci dragostea nu înseamnă doar sărut...
Eu Te iubesc cu-o inimă curată
Și prin slujire vreau să-Ţi mulțumesc,
Neprihănirea vreau să-mi fie fără pată
De-aceea, Te ascult,Te ador și Te slujesc.
Sunt mulți ce fug de calea cea îngustă
Și doar un „trebuie”, ei cred că e de-ajuns,
Slujirea pentru Domnul fiind povara
Ce n-o doresc
Căci nu-L iubesc de-ajuns.
Azi, a iubi, înseamnă să fi Marta,
Azi, a iubi, înseamnă să slujești,
Azi, a iubi,înseamnă și Maria
Să ști să asculți,
Dar și să împlinești.
Percepția spirituală a Mariei a fost în acel moment (Luca 10:38-42) mai înaltă decât slujirea Martei, dar în Ioan 11:27 vedem că devotamentul Martei nu era cu nimic mai prejos. Sunt doctrine care minimalizează slujirea, implicit rodirea în lucrarea Domnului,
considerând inutile imperativele Duhovnicești ca:Matei 5:20; Matei 18:3; Luca 13:2-3; Ioan 3:5; etc. Slavă Domnului că ne dă înțelepciune să cunoaștem adevărul.