Motto: ""Turma Mea rătăcește pe toți munții și pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt
risipite pe toată fața țării și nimeni nu îngrijește de ele, nici nu le caută!"" Ezechiel 34; 6.

Se-ntinde păcatul, subjugă omenirea...
Noi ne-ntrebăm: "De ce nu-i credință
Și oamenii trăiesc în vremi de neștiință?
De ce umblă-n beznă bâjbâind mereu,
Ei necunoscând că este-un Dumnezeu
Și că de la El ne vine izbăvirea?"

În locuri uscate, în locuri pustii
Ei caută ape în puțuri săpate
Dar apa lipsește, că-s puțuri crăpate,
Și-n chinul greu - că setea-i doboară,
Cu drag L-ar primi înainte să moară
Pe veșnic Izvorul apelor vii.

O, cât de-ncețoșată au unii privirea! ...
Atâția slăbănogi sunt lângă scăldătoare,
Leproși și gârboviți, ologii de picioare
Și surdo-muții... Duiumul de-ndrăciți
De care râde Satana ținându-i înrobiți...
Și toți așteaptă să vină izbăvirea.

Dumnezeu te trimite acum, de îndată,
Să duci chemarea ce poate să-i scape:
"Voi toți cei însetați veniți la ape!
Veniți! Veniți și cumpărați bucate
Să beți și să mâncați pe săturate
Fără bani și fără plată."

Du, frate, chemarea cu râvnă și avânt!
Du vestea Evangheliei celor de departe!
Vorbește-le de cruce, de patimi și moarte,
De sângele stropirii, de cer și de înviere,
Vestește-le Cuvântul cu har și putere
Și cu-ndrăzneală și Duh Sfânt.

Încinge-te și leagă-ți încălțămintea;
Cu dragoste să-ți fie-mpodobit veșmântul
Și-n mână, drept toiag să iei Cuvântul...
Lumina Evangheliei slavei lui Hristos,
Celor pierduți ca ei vestește-o bucuros
Și Dumnezeu le va deschide mintea.

Să-L cunoască pe Isus Mântuitorul,
Ca cei împovărați și cei lipsiți de tihnă
Să vină la Acela care poate da odihnă,
Și cei care-s flămânzi... Și toți cei însetați
Să vină cu credință și fi-vor săturați
De Cel ce-i Pâinea vieții și Izvorul.

Iar adunarea și frații se roagă mereu
Să-ți dea Domnul putere, cuvinte potrivite
Să poți vesti Cuvântul unde te trimite!
Că vremea hotărâtă se-apropie de-mplinire
Și Domnul să se îndure, să facă o trezire,
Să se întoarcă toți la Dumnezeu.

Și mare îți va fi răsplata, frate credincios!
De moștenirea sfinților o să ai parte
C-ai mântuit un suflet de la moarte
Smulgându-l din foc, scăpându-l de-osândă,
De iadul ce-l aștepta cu gura lui flămândă...
Tu l-ai adus să fie-al lui Hristos. Amin!