Nu-i eretic omul, care, poarta chipul lui Cristos,
Cat se lupta permanent ca sa faca numai bine.
Ravna dragostei dintai il va face de folos,
Si va strange pentru Domnul lepadandu-se de sine.

Dragostea ce-o are-acesta, inima-i tresalta-n piept,
Ca sa placa multor oameni si iubit de Dumnezeu.
El se-avanta catre cer drumul lui e tot mai drept,
Si atunci cand si ispita si necazul e mai greu.

Pe genunchii rugaciunii pe multi ii va sustine,
Fara a se plange in jur ca-i flamnand si e lipsit.
Cu ravna si putere dragostea o va-ntretine,
Dovedind in Adunare ca e demn, neobosit.

Multumesc pentru credinta ce mi-ai dat-o Tu in dar,
Da-mi rabdare, Domnul meu, sa nu mi-o pierd vreodata.
Pentru-aceasta Te implor s-o pastrez in sfantul har,
Prin ea sa am in lume o traire-mbelsugata.

Amin.