Primăvara
Picură roua din raza de lumină,
Peste tine suflete: trist și îndurerat.
Iată, florile îți zâmbesc din grădină.
Și peste tine veghează divinul Împărat.
Miresme de flori dau iz învierii.
Și verdele crud trezește la viață.
Înviorată, natura dă ton primăverii.
Și răsună ciripitul dis de dimineață.
Trezire, trezire la viață și credință,
În ritmul adevărului sublim și divin.
Umblarea prin credință e divină știință.
Și cerul vieții noastre e tot mai senin.
Tot mai aproape e eterna dimineață,
Când stol de porumbei zbura-vor spre cer.
Spre norul pe care vine dătătorul de viață.
Cunoști Adevărul, ce-ți spun, nu-i mister.
Prin credința ce ne umple de dor,
Urcăm pe spirala vieții nemuritoare.
Suferințele fug, rănile nu ne mai dor.
Alergăm încrezători spre veșnicul Soare.