Biciuie clipita în ropot de ploaie,
Lacrima revarsă din burdufuri pline,
Timpul se comprimă, spațiul se-ncovoaie,
Ridicați privirea, vine Domnul, vine.

Scâncesc sub scoarțe doruri de Lumină,
O Cântare nouă susură în seve,
Din coasta Slovei curge o apa lină,
Sub Cruce se nasc neprihănite Eve.

Se pierd armonii din codurile sparte,
Lăcomia fură miresme din pâine,
Curcubeu-și curge spectrul, mai departe,
Râuri de culoare, vine Domnul, vine.

Crăpătura Stâncii plină-i de suspine,
Fluxează zboruri peste mal de luturi,
Spoturi luminoase-candelele pline,
„Să fie Lumină!” ca la începuturi.

Planete dau onorul, se așează-n rând
Străjuind Cărarea, urme de rubine,
Se arată norul slavei strălucind,
În toată splendoarea vine Domnul, vine!