În labirintul vieții ce se trece,
Bezmetici alergăm spre nicăieri
Și vrem ca anii noștri să nu plece
Și vrem s-avem eterne primăveri.

Dar cât ne înșelăm în preumblare,
Gândind că vom trăi la nesfârșit,
Uităm că va veni o zi în care,
Vom trage linie sub ce am trăit.

Și-om socoti-n abacul existenței
Și-om aduna și om scădea tacit,
Vom flutura stindardul biruinței
Sau ne vom plânge traiul pervertit.

Nimic nu vom putea schimba atuncea
Când pragul îl vom fi trecut deja,
Doar dac-avem ca orizonturi crucea,
Putem la raiul sfânt a aspira.

Dacă trăim doar dup-a noastră fire
Și nu vrem s-ascultăm de Dumnezeu,
Să n-așteptăm o mare izbăvire,
Când vom ajunge-n ceas de apogeu.

Căci ni se spune clar în Cartea Sfântă,
"Alege Viața, de vrei să trăiești!"
Căci Dumnezeu prin har binecuvântă,
Dar mai și spune: "Să te pocăiești! "

Nu amâna prietene momentul,
În care să te-ntorci la Cel Preasfânt,
Să nu privești în urmă, iar prezentul,
Să-l ancorezi în Domnul, în Cuvânt!

Căci viața asta iute se mai duce,
Mai ieri născut, acum încărunțit,
În fața ta se află o răscruce,
Ce duce-n plus sau minus infinit.

Alege și nu sta prea mult pe gânduri,
Optzeci de ani nu sunt o vesnicie,
În Cartea Vieții mai există rânduri,
În care Dumnezeu vrea să te scrie!

29/03/17, Barcelona -Lucica Boltasu