-Uite ce-mi faci, mă distanţezi!
Mă-ncui în camere de fier
De Tatăl meu mă-ndepărtezi
De părtăşie şi de cer

Uite ce faci, ce piedici pui!
Mă vrei lipit mereu de tină?
Un pas spre cer nu vrei să sui
Mă murdăreşti mereu cu vină

Degeaba-ți spun. Oricum nu-ți pasă...
Ori mai degrabă nu-nțelegi
Vrei să trăiesc în starea joasă
Ca mai apoi, vrei să mă legi

Ce vrei de fapt? Ce urmăreşti?
Care îţi este ţie rostul?
Vrei de pământ să mă robeşti
Să nu mai fiu străjer cu postul...

Tu ce clădeşti? Ori tu dărâmi...
Nu poţi clădi, tu doar răneşti
Tu strici întruna, tu fărâmi
Atât eşti bună, să zdrobeşti...

Degeaba strigi acum în mine
Degeaba strigi, că n-are rost
Mirele meu aproape vine
Şi va rămâne doar ce-a fost...

-Hai! Ia degrabă loc acum!
-De ce-ai în mână cuie?
-Le am ca să te-opresc din drum
Ce-ai tu, în Cer nu suie...