Lumina lină şi tăceri de piatră
E bolta lumii tot îndoliată

Ca n-a fost scris de viu să se usuce
Chiar Dumnezeu cel Întrupat, pe cruce.

Ci poarta raiului ce a deschis sicrie
Prin cruce trece înspre veşnicie.

Crucea-I putere sfântă şi iubire
Este-n învierea după răstignire.

Crucea e cumpăna de judecată
Şi pentru osândire şi răsplată.

Deasupra-i Tatăl cel ceresc şi sfânt
Iar jos cu noi e Fiul pe pământ

Şi-I Duhul Sfânt la mijloc să unească
Slova de sus cu firea omenească.

Ispita Evei, fructul din livadă
Din pomul crucii scris-a fost să cadă

Din mărul pus în mijloc de grădină
Nins-au în veac petale de lumină.

Corona cea de spini făcută jerbă
Cununi de crini la jertfa Lui supremă.

Iisus a-ntors ceasornicul la soare
Făcând din noapte zi de sărbătoare.

Piroanele rămase pe pământ
Sângeră-n noi în suflet şi în gând.

Și inima n-a încetat s-o doară
Pe-nlăcrimata Precista Fecioară.

Cu foc și-acum jelesc în jurul ei
Mironosiţele femei.

În codri mari aud crescând
Şi crucea noastră, rând pe rând.

Topiţi încet precum o lumânare
Şi-nconvoiaţi ca semnul de-ntrebare

N-e tot mai greu de-acum a duce
Pe dealul Golgotei o cruce.

Dar cine-i viu nădăjduieşte
Cine-i curat se primeneşte.

Ca o mireasa aşteptând de sus
La miezul nopţii Mirele Iisus.

Lumina înțeleptelor fecioare
Din ceruri pogorând peste altare.

Alb porumbel, lumină lină
În lume revărsând lumină.

De-atâta bucurie sfântă
Soboarele de îngeri cântă

Un imn de laudă şi de-nchinare
Mielul sfințit pentru răscumpărare.

Şi imnu-acesta îl aud de sus
Doar cei iubindu-L pe Iisus.

Din crucea Lui, din jertfa Lui divină
În lume s-a făcut lumină.

Copyright © 2017 Marin Mihalache