Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini,
în peşteră pe paie reci
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.
- Dar astăzi, magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin...
Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii străin printre străini...

Copil iubit cu chipul blând
Te naşti şi azi ca oarecând,
de mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi
scuipa-vor mâine-al Tău obraz
şi totuşi Tu, Copil preablând,
cobori ca anii, rând pe rând.

Demult, cu suflet plin de dor
Te-ai coborât de mila lor -
în ieslea rece-ai fost culcat,
şi nimeni nu s-a-nduioşat.
L-ai Tăi, Isuse, ai venit,
ei, neştiind, Te-au răstignit.
Iar Tu, cu suflet plin de dor
iertând, cereai iertarea lor...

Copil iubit, ceresc hoinar,
azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut Copil iubit
din mii de praguri izgonit...
La mii de uşi ai aşteptat
dar în zadar! - Erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar'
ceresc şi sfânt şi drag hoinar!

Şi totuşi, iar, sub chip sărman
cobori la oameni an de an
cu bine răul să-l plătești,
să chemi, să ierţi şi să iubeşti...
Să-mparţi avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi,
s-arăţi cât îi iubeşti pe toţi!

Copil ceresc şi sfânt copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...
- O, mâine şi ei uşa Ta
pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi Tu starea-n care zac
dar mâine ei vor plânge-n veac.