Să pot să tac, Isuse, dă-mi putere,
Să nu rostesc nimic în contra ta,
Când viața-mi este plină de durere
Și crucea-mi este parcă mult prea grea.

Să nu mă clatin, când simțesc cuțitul
Ce apasă atât de tare-n rana mea ,
Când stau și-aștept cu geamăt răsăritul,
Ca să se termine deplin durerea mea.

Să am credință, când din barca vieții,
Văd vaurile cum mă amenință,
Să stau s-aștept în taină, solul păcii
Căci numai tu dai Doamne biruință.

Să fiu mai tare decât stânca-n munte,
Când șoapte-amare vin în gândul meu.
Să spun oricărui duh, să ia aminte!
Că eu, ca tată-l am pe Dumnezeu.

Să nu mă dau bătut în toi de luptă
Să merg ’nainte-oricât ar fi de greu
Cu capul ridicat spre-a noastră stâncă
Să merg pe cale cum a mers și El.

Să nu mă-ndepărtez de-altarul Sfânt
Și ne-ntreruptă să îmi fie ruga
În odăița mea de pe pământ
Să cer cu lacrimi, Domnului, cununa

Să nu mă tem nicicând ajută-mi Tată
Chiar dacă văd furia înmiită-a celui rău
Și de-ar veni în contra-mi o întreagă-armată
Să știu că-n oboseală, lupți Tu,Isuse-n locul meu.

Să știu mereu, în orișicare clipă
Că niciodată singur eu nu sunt
Ci cu iubire, sub a sa aripă
Mă ține Dumnezeul meu cel sfânt.

Să îl iubesc mai mult ca niciodată
Să stau aproape de Isus al meu
Căci El în mila lui nemăsurată
Iubește-atât de mult sufletul meu.

Să am nadejde, că după tot necazul,
Când toată zgura va fi arsă de pe vas,
Își va întinde mâna și va opri cuptorul
Isus iubit, ce lângă mine a rămas.

Căci altfel cum să ies biruitor din luptă?
Și cum să rămân tare în necaz?
Cum să ajung în țara cea dorită?
Și cum să fiu prin încercări viteaz?

Nu pot decât așa iubite Tată
De-aceea eu te chem în ajutor
Să îmi speli haina mea, căci e pătată
Să-mi dai cununa de biruitor.

De-aceea eu, în tine mă încred
Aleg să mă bazez numai pe tine
Căci mâna ta la lucru eu o văd,
Și știu că-n toate Tu ești lângă mine.

Amin.