Și dac-ar fi să plec chiar azi spre zările senine,
Nimic nu m-ar opri din zbor, știind că ești cu mine.
Aș lua în brațe stelele ca pe un dar, Iubite,
Și m-aş topi de dragul Tău, pe-altare infinite.

Și dac-ai spune că-i târziu să mai privesc în urmă,
Te-aş asculta, căci glasul Tău regretele îmi curmă.
Eu știu că drumul mi-e trasat prin mila Ta, Preasfinte,
Căci sunt un fiu răscumpărat și am nouă sorginte.

Și dacă-mi zici să spun ceva-nainte de-nălțare,
Cu duh zdrobit Ți-aș mulțumi, pentru iubirea-Ți mare.
Picioarele Ți le-aş spăla cu lacrimi nesfârșite,
Căci ce-aş putea dori mai mult, în clipele-mi finite?

Și dacă n-aş putea gândi, răpus de suferință,
Te rog să-Ți amintești de-ai mei și dă-le biruință.
Să nu îi lași pierduți pe veci, prin văi de pustiire,
Croiește-le un drum curat și dă-le mântuire.

Căci anii iute se mai duc și nu e timp de șagă,
Tatăl curând ne va-ntreba, ce strâns-am în desagă.
Aș vrea să pot să Îi prezint întreaga mea lucrare,
În care eu să nu mă văd, iar El să fie mare.

Și dac-ar fi să plec acum, ce mare bucurie
Ar fi pentru sărmanul trup, ce suferă-n pustie.
Căci dorul pentru Casa Ta mă mistuie într-una,
Când alergarea s-a sfârși, Tu îmi vei da cununa.

De-aceea Doamne, vreau acum când orologiul bate,
Să ard pentru al Tău Cuvânt, chiar de-oi fi dat la moarte.
Căci moartea mea ar fi-un câștig, o slavă viitoare,
Dar cei ce nu au pe Cristos, nu vor avea salvare.

Și dac-ar fi să plec chiar azi spre zarea de lumină,
M-aş despărți fără regret de lumea mea străină.
Aș plânge doar pentru acei, ce nu-şi doresc sfințirea,
Întoarce-i Doamne l-Adevăr și dă-le mântuirea!

Tu ne-ai creat să Te-onorăm cu suflet și simțire,
Învață-ne să fim smeriți, să răspândim iubire.
Oricât de greu ni s-ar părea urcușul și umblarea,
Prin Duhul Sfânt ne dai puteri să încheiem lucrarea!

04/04/17, Barcelona-Lucica Boltasu