Mormântu-i gol!

Când uneori, prin valea umbrei morţii
Murdar şi obosit, plin de nămol
Plângând, confuz, caut soluţii
Singur, cuprins de bezna nopţii
Îmi amintesc! Mormântu-i gol!

Când apele acestei lumi… învolburate
Îmi tulbură izvorul meu lin şi domol
Când trist, adeseori pe înserate
Mă leagă mreje negre, necurate
Îmi amintesc! Mormântu-i gol!

Şi când oceane se ridica să mă-nghită
Turbate-n spume, al satanei sol
Când simt puterea lor nestăvilită,
Îmi amintesc că piatra-i prăvălită,
Îmi amintesc, mormântu-i gol!

Sunt inundat de pace, inima îmi cântă
Pe veci am fost spălat şi ridicat din ghiol!
Prin harul Lui, viaţa mea e sfânta
Păcatul, moartea, azi a fost înfrantă
A înviat! Mormântu-i gol!

Marius Alexandru