Sarbatoarea florilor
Matei 21


Cu bucurie mare mergeau printre maslini
Norodul, ucenicii, catre Ierusalim.
Credeau ca Domnul Slavei va fi incoronat
Si-L vor vedea in cinste, pe tron, ca Imparat.

Cu ramuri de finic si flori mirositoare
Intampina pe Domnul, multimea primitoare
Si fiecare-n parte gandea la ce va fi,
Atunci cand Isus-Domnul, pe tron va-imparati.

Din ucenici, vreo cativa, gandeau in perspectiva,
La stanga si la dreapta sa-I stea deopotriva
Iar cei ce cu credinta si ravna L-au urmat,
Un loc de mare cinste îi va fi asteptat.

Bolnavii, schiopii, orbii, cantau de bucuria
Ca le va lua povara asupra Lui, Mesia
Leprosii, ciungii, mutii, sperau in vindecare
Stiind ca-n nimeni altul nu vor gasi scapare.

Mai marii preoti insa, gandeau in sinea lor
Ca vor putea sa-L prinda pe-acel ‘inselator”
Ce tulbura norodul, facand minuni si semne,
Spre alta-‘nvatatura pe oameni sa-I indemne.

Doar Unul, in multime, privea cu umilinta
Stiind ca Îl asteapta o mare suferinta.
Stia ca-n fata lumii va fi batjocorit,
Scuipat, batut, si-n urma, ca fi-va rastignit.

Iar cei care acuma-‘I inalta osanale,
Curand Ii vor aduce pelin amar si jale,
Acestia pentru care, cerul a parasit
Din rasputeri striga-vor “-Sa fie rastignit!”

Dar Dumnezeu din ceruri, indurerat privea
Cum Fiul, Preaiubitul, spre cruce Se-‘ndrepta
Ascultator de Tatal, urmand destinul sfant,
S-aduca mantuire si pace pe Pamant.