Intrarea in Ierusalim

Ce minunată priveliște ochii înviorează!
Miresme de flori mă scaldă în lumină.
Pe aripi de vânt, viața se împrospătează,
Și păsărelele cântă voioase în grădină.

În văzduh radiază bunătatea Lui Iisus,
De mii de ani și ani ne mângâie cu iubire.
Intră în Cetatea Ierusalim, pe un măgăruș
Și ninge cu petale albe, peste Iubitul Mire.

Din înălțimea albastră, curge raza mântuirii
Peste om, cu mult har, ca să-l cerceteze.
Soarele strălucește cu raze calde ale iubirii,
Omenirea întreagă vrea s-o lumineze.

Se răsfrânge peste pământ izbăvire,
Din Dumnezeu curge dragoste veșnică.
Pregătită-i salvarea din păcătoasa fire,
Ce ne subjugă ca o boală endemică.

Ce priveliște minunată ochii încântă!
În lumină se nasc noi speranțe de viață.
Adierea vântului poartă emoția sfântă,
Curând vom vedea eterna dimineață.