În mâini cu ramuri de finic


Isus mergea îngândurat
Și ucenicii Îl urmau,
Se apropiau încet, de-un sat
Cu toți, în jurul lor priveau.

Betfaghe și Betania
În fața lor au apărut
Spre satul care L-a vazăt
Domnul, să meargă le-a cerut,

Un măgăruș să Îi aducă
Căci de el avea trebuință
Înspre cetate să -L conducă
Era acum, a Lui dorință.

S-au dus și au găsit legat
Un măgăruș ce-i aștepta.
Pe loc, cei doi l-au dezlegat
Și calea-ntoarsă acum făceau.

Isus le-a spus ce să vorbească
Dacă-i întreabă cineva
Al Său nume să-L pomenească
Și apoi să vină, să nu stea.

Porunca ei au împlinit
Cu măgărușul au ajuns
Cu haine l-au împodobit
L-au pus călare, pe Isus,

Spre Ierusalim au pornit
Căci de-ai Lui, era așteptat.
Cu milă la toți a privit
Ei, doar de bine I-au urat,

Și osanale-I aduceau
Lui, Fiului cel blând, iubit,
Ramuri de finic fluturau
Se bucurau că a venit.

Ierusalimul Îl aștepta
Știau de-ale Lui tămăduiri
Toți, mulțumiri Îi aduceau
Și osanale, și măriri,

Ca un covor, să-nainteze,
Ei hainele pe jos și-au pus
Voiau cu toți să-L protejeze
Pe Împăratul lor, Isus.

Și ei L-au binecuvântat
Pe Împăratul ce venea
Minunile Lui le-au aflat
Și dragostea ce o avea,

Pentru necazul orișicui
Care era în suferință,
Știau că-I Fiul Tatălui
Dar, este plin de umilință.

El bucuria le-o simțea.
În mâini, cu ramuri de finic,
Mulțimea toată-L lăuda.
Tăcut, El nu spunea nimic,

Căci se gândea la ce va fi
Și lacrimi Îi curgeau șuvoi...
La toate ce le-or pătimi,
La a lor necazuri și nevoi...

Căci vor fi zile de urgie
Când toate se vor prăbuși,
Nenorocirea o să vie
Cu toți de-acolo, vor muri.

Vrăjmași îi vor înconjura
Cu totul îi vor nimici
Neascultarea lor cea rea
Îi va ucide, vor pieri.

Amin

Câmpia Turzii, 19 martie 2017