Pe străzi prăfuite revii în cetate,
În sunet de gloată întâmpini mulțimea:
"Osana, Osana! Pășește împărate!"
Dar, Tu în priviri le descoperi
cruzimea...

Covoare pestrițe și ramuri de brad
Despart pe din două poporul ce strigă.
Din bolte nebune se văd flori cum cad,
Pe drumul de moarte ce-n taină Te-alungă.

Acei ce se-nchină, ca mâine Te vând
Urlând și mai tare: "La moarte cu El!"
Îi vezi parcă-n grupuri vorbind și jurând:
"Noi nu știm! Nu-i ținem dreptate-n vreun fel!"

I se scurge prin vene atâta trădare
Mulțimii ce azi Te proclamă-ntr-un cuget.
Privești spre spectacol cu-atâta-ntristare,
Iar timpul se scurge de-acum mai încet...
...
Pe culmea de glorii pătrunzi în cetate,
Ca mâine să mori pe un lemn fără vină!
Așa e mulțimea cu gânduri spurcate:
Azi rege în slavă, iar mâine doar tină!