Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
El le-a zis: "Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;..." (Ev. Luca 22:14-15)


Venise ceasul Cinei, şi-n camera de sus,
La ultima Lui masă, cu-ai Săi, şedea Isus!
Trei ani şi jumătate i-a învăţat, mereu,
Ce este Adevărul, cum este Dumnezeu!

Dar în acea odaie, Isus, cu sfântu-I glas,
La Cina Cea De Taină, Îşi ia un bun rămas!
Ce trist suna cuvântul în minţile plăpânde:
“Eu plec, dar unul, astăzi, în taină, Mă va vinde!”

“Nu sunt eu, Doamne-acela?", spuneau uimiţi, miraţi:
“O, Doamne, cin’ Te vinde? E unul dintre fraţi?”
“Da, unul dintre-ai noştri, cel ce râvnea ulciorul;
Da, Iuda, tu eşti falsul, vicleanul, vânzătorul!”
*

“Pe când mâncau, Isus, a luat” în mâini o pâine
Şi-a binecuvântat-o frângând-o în fărâme!
“Luaţi, mâncaţi, acesta e Trupul Meu” Preasfânt!
“Să v-amintiţi de Mine, cât veţi fi pe pământ!”

Apoi a luat paharul, şi după mulţumire,
L-a dat la toţi să bea, în Sfânta Împărtăşire!
“Acesta-i Legământul Cel Nou şi preţuit,
Cu sânge V-am spălat, iertat, şi curăţit!

Adevărat vă spun, că vom mai sta la masă
În Cer, cu Tatăl Meu, în Paradis, Acasă!
Şi nu uitaţi nicicând, la bine şi la greu
Să pomeniţi de Mine, şi Legământul Meu!”
*

Ce har, ce mântuire a dăruit Isus,
Ce bucurie sfântă, aici şi-n ceruri, sus!
Prin moartea Sa pe cruce şi Sfânta Înviere
Ne-a scos din întuneric, din moarte şi durere!

Plecaţi-vă creştini la sfintele-I picioare
Cu inimi credincioase, şi sinceri, fiecare!
Cântaţi, mărire, slavă, cu sufletul curat,
Căci pentru veşnicie, Cristos a înviat!
El a învins păcatul, şi-a morţii braţe reci,
El este Împăratul! Isus e viu, în veci!


Floreşti, Cluj