Din încercări amare şi din curse,
Ieşise David domn încoronat.
Apoi, în sfatul miilor propuse,
Ca chivotul să-l ducă la palat.

Pe când duceau cu fast măreţul scrin,
În carul nou, era să se răstoarne.
Şi Uza-ntinse mâna. Din senin,
Un fulger îl făcu buştean de carne.

Ce mare rău, când te-ai obişnuit
Atâţia ani cu cele sfinte-n casă,
Sau când lucrarea sfântă ai pornit
După metoda cea necredincioasă.

Sub drugi de chivot pune gâtul tău,
Nu boii filisteni să tragă carul,
Căci doar un hop pe drum, în ceasul rău,
Şi nu ştii când ţi se retrage harul.