Isus e viu, a înviat!


Afară era întunecat
Căci zorii nu au apărut
Maria singură a plecat
S-ajungă-n grabă la mormânt

Maria zisă Magdalena
De Domnul multe-și amintea
Ea, Îl iubea nespus pe Acela
Ce în mormânt acum era.

Când a ajuns, a încremenit
De toate câte le-a văzut...
Pietroiul greu a fost urnit
Nici nu și-ar fi închipuit,

Pe Domnul lor să Îl răpească
Să-L ducă în vreun loc pustiu.
Nu putea să-și închipuiască
Căci Isus ar putea fi viu.

Speriată ea a alergat
La Simon Petru să îi spună
Căci Domnul lor a fost luat
Și apoi, cu toții împreună

Înspre mormânt ei au plecat
Și înăuntru au privit.
Fâșii cu care a fost legat,
Erau pe jos și negreșit,

Gândeau că Domnu a fost luat
De ostașii care Îl păzeau.
Mormântul Lui a fost mutat
De toate, îngroziți erau.

Maria afară-i aștepta
Căci cei doi erau în mormânt.
Plângea încet și suspina
Isus, era în al ei gând...

Jos în mormânt când a privit
Doi îngeri i s-au arătat.
Ea s-a speriat, a tresărit,
Nici n-a văzut cum au intrat.

Au întrebat-o blând, duios,
De ce al ei plâns nu se-alină
Ea, le-a răspuns că al ei Hristos
A fost ucis fără de vină.

Nici în mormânt nu L-au lăsat
Să-și afle pace și odihnă
Căci și de acolo L-au luat
Și ea, acum nu are tihnă.

Alături de ea a venit
Un om, ce părea grădinar
Acesta, cu ea vorbit
Și a aflat al ei amar.

Durerea pe care o simțea
S-o aline, nu ar fi putut
Pe Domnul ei nu Îl afla
Oricât, L-ar căuta de mult.

Și iarăși glasul i-a vorbit.
Acum, îi părea cunoscut.
Era Isus al ei iubit
Dar oare, cum a apărut?

A înțeles clar că-I Isus
Și-a vrut de îndată să-L atingă
Îi era dor de El nespus
Și iar a început să plângă...

Acum, plângea de bucurie
Căci Domnul ei a înviat
Va spune tuturor să știe
Căci L-a văzut și L-a aflat.

Dar Isus de ea s-a ferit
Căci atins nu voi să fie
La Tatăl Său, nu s-a suit
Sus, în a Sa Împărăție.

Isus e viu, a înviat!
Voi oameni să vă bucurați!
La Ceruri este Împărat
Dar va veni, să-L așteptați!


Amin

Câmpia Turzii, 1 aprilie 2017