Înviat


Cu trupul frânt, precum o pâine
Cu răni adânci până-n rărunchi
A coborât în mii de taine
În rugăciune pe genunchi

Dar nu trupeşte-a coborât
Ci doar în duh, S-a aplecat
Cu răsuflarea-ntretăiată
Cu voce tare S-a rugat:

Aşa mâhnit ca niciodată
În mistuirea unui foc
-O, iartă-i, iartă-i Tată!
Căci ei nu ştiu ce fac...

Clipind adânc cu pleoape grele
Şi gâfâind pe cruce ţintuit
A mai privit odată înspre stele
Şi a strigat apoi: "S-a isprăvit!... "

Abia şoptind cu buzele crăpate
Simţind în gură sângele înfierbântat,
Abia mişcând din mâinile săpate
Priveşte cerul negru cu oftat...

-Unde eşti Tată, Pentru care...
O, pentru ce motiv M-ai părăsit ?!
Îi pune Cerului închis o întrebare
Dar pare-așa de trist şi învechit...

Domol, clipind sub pojghiţa de sânge
Cu ochii umezi şi însângeraţi
Priveşte încă-o dată mama care plânge
Şi-nchide ochii mult îngreuiați...

Deodată totu-n jur se înnegrește
Şi-n coastă parcă simte o durere
Ca o lumină îndepărtată Îl orbeşte
Deschide ochii şi Se află în unghere

E dedesubt, în Locuinţă
Sunt mutre speriate-n închisori.
Isus vesteşte un mesaj la orice-ființă
Împobodite de-o lumină ce le dă fiori.

De două zile Domnul e în moarte
Cutreierând şi propovăduind
Mesajul învierii Lui să poarte
Chiar şi în bezna morţii strălucind...

Un huruit se-aude dintr-odată
Şi printre piatră şi mormânt, lumina a crăpat
Maria se trudea ca disperată,
-Unde-I Isus?,
-Isus? A Înviat!...


David Avasilcai