N-au îndrăznit vitejii să condamne
Pe-acest obraznic munte – Goliat,
Dar eu, din râvnă pentru Tine, Doamne,
Cu-o piatră din pârâu l-am răsturnat.

Se cântă până astăzi eroismul
Lui David, adversarul celor răi.
Dar cine-şi biruieşte gigantismul?
Doboară,Doamne, pe vrăjmaşii Tăi.

Invidia, luceafărul arzând,
Căzut din cer, găsise loc în rege.
Nici harpele de aur, suspinând,
N-o mai puteau îngenunchea sub Lege.

Pe David, acest duh l-a urmărit,
Căci el purta în sine pe Mesía.
Pribeag, înfometat şi hăituit,
El a sfinţit cu psalmii lui pustia.