De Paște
Iisuse, Tu, Cel ce in fiecare an învii în mine,
Cat aș dori sa stau mai mult cu Tine...
Duh preamilos ce Ți-ai zidit în mine templul,
M-ai îndemnat să-Ți fiu un cuvios profet ce-și cântă-ncet, în taină, versul.
Lumina Ta mă încălzește, blândețea Ta mă liniștește,
Iubirea Ta mă înnoiește, iar jertfa Ta mă mântuiește.
Doamne al meu, oare cum fac
Să fiu al Tău mereu, în veac ?
Această poezie a fost scrisă cu scopul de a putea sărbători primul Paște fără mama, decedata la începutul lunii februarie.