Veșmântul de nuntire cu Mirele Sfânt,
Îl țes din in subțire îngerii, prin Cuvânt.
E sfânt strai dalb, duhovnicesc,
Brodat cu aur alb-design ceresc!
Știm, soli de aer, din Împărăție,
Ce migăloasă e o broderie! ...
Atâtea nopți să țeseți, să brodați
Cu degete trudite, ochii înrourați:
Din aur de Ofir, -ce rar filon în noi-
Țeseți fire de iubire, în război;
Lacrimi adunați, în ruga din zori
Și perle brodați pe straiul ușor:
Floarea patimii, din dorul inimii
După desăvârșirea Treimii...
Și-apoi, ne-ați vegheat și ce ne-ați mustrat
Că veșmântul alb, ades, l-am pătat:
Cu drag de pământ și vorbe de clacă
Și Regelui Sfânt, nu o să-I placă... . .
Viața mea, ca haina, de îmi e sfințită
De Mirele drag, eu voi fi răpită!
Amin!
Am scris și un eseu cu aceeași temă....
Frumos și constructiv, Domnul să vă binecuvânteze!