Pentru unii suferința,
Este soră pe cărare,
Pare greu însă credința,
Dă putere-n încercare,
Nu-i ușor ca-n orice clipă
Să simți în carne țepușul,
Îns-a Duhului aripă,
Face mai ușor urcușul.

Nu-i plăcut să lupți cu greul!
Chiar dacă ai sănătate,
O povară, e povară,
Cu efort o duci în spate,
Dar când ținta este cerul
Și Cuvântul îndreptar,
Te faci tare ca și fierul
Oțelit de un fierar.

Înroșit în focul lumii,
Când lovit, când îndoit,
Aşa-i prelucrarea humei,
Către un produs finit.
După multă sârguință,
Scufundat în apă rece,
O minune ia ființă,
Cu puterile cât zece.

Da, cât har și îndurare
Este-n lume, prin Isus!
Pe cel mic îl face mare,
Pe-ngâmfat, face supus,
Cel dintâi va fi la urmă,
Cel sărman va fi bogat,
Suferințele le curmă,
Chiar și-n ziua de Sabat.

Domnul știe de ce este
Uneori atât de greu,
Dar în orișice poveste,
Mă încred în Dumnezeu.
El istoria o cunoaște,
Ce a fost și ce va fi,
Nici relicve și nici moaște,
Nu dau harul celor vii.

Numai unul singur știe
Ca s-aducă vindecare,
Cel venit din veșnicie,
Isus dă eliberare!
Orice gând și orice faptă,
El aduce-n ascultare,
Căci a Duhului Sfânt șoaptă,
E lumină pe cărare.

Dragul meu, Acel ce viața
Și-a jertfit pentru-omenire,
Îți dă zorii, dimineața,
Bucuria în privire.
Știu că este grea durerea,
Eu o port de ani cu mine,
Dar Isus ce-I mângâierea,
Se va îngriji de tine!

Puneți dar nădejdea-n Domnul
Și veghează în orice vreme,
Să nu te cuprindă somnul,
Chiar de trupul plânge, geme!
Înspre cruce tu privește,
Căci acolo Mielul Sfânt,
În necaz te întărește,
Cât trăiești pe-acest pământ!

20/04/17, Barcelona-Lucica Boltasu