Chiar de n-aș ști de-i noapte ori de-i vară,
De sunt copil sau moș cu barbă albă,
De sunt în pat sau am urcat pe scară,
De-mi stau în geam copaci ori flori de nalbă -
Am să-nțeleg în orice clip-a vieții
Că mă aștepți în zorii dimineții.

Să nu-nțeleg de-i pace sau război
În veștile ce-mi îmbulzesc auzul,
De pasul mi-i 'nainte sau 'napoi,
Secara de-a rodit sau cucuruzul -
Eu tot voi ști c-al rugăciunii ceas
E, dintre toate, tot ce mi-a rămas.

Să nu pricep de-i toamnă ori de-i ger,
Îmbrățișat într-a uitării trudă,
În ultimul nefericit mister
De-a fi bătrân de ani, cu mintea crudă -
Privind lăuntrul meu, aș murmura
Cu buze strânse și cu fața udă:
-Știu cine sunt, eu sunt Mireasa Ta!