O, Tată cum pot eu, un pumn de tină
Privirea să-mi ridic spre Absolut?
Să uit țărâna ce mă țintuește
Și-atâtea doruri care m-au durut?

De ce nu pot iubirea Ta divină
Să înțeleg cu mintea mea firească
Deși Te simt alături și-al Tău glas
N-a încetat nicicând să îmi vorbească...

O, Tată cum pot eu, un fir de praf
Să îndrăznrsc spre Tine să privesc
Când Tu ești Creatoru-a tot și toate,
Ești Chintesența vieții ce-o trăiesc...

Cum aș putea Părinte-al veșniciei
Să-Ți mulțumesc vreodată îndeajuns
Că ai privit spre mine cu-ndurare
Și-n suflet cu iubire mi-ai pătruns...

M-aplec umil... cu-adâncă reverență
Și înaintea slavei mă închin...
Ești Tu... Supremul Adevăr și Tată
Acum și până-n veșnicii... Amin!

Vulcan-14-03-2017
Mary