Mi-am pus inima să vadă
Şi-a `nţeles sufletul meu
Cum acei fără prihană
Sunt iubiţi de Dumnezeu.
Deşi clipele de-a valma
Se rotesc pe-un ghem de stele,
Totuşi, fulgerul luminii
Le separă între ele.
Deşi bunii ca şi răii
Moştenesc aceeaşi soartă
Totuşi, este-o mână care
După moarte-o să-i despartă.
Nu săpa groapa la altul,
Smulge-i şarpelui otrava
Dă cinste cui se cuvine
Ṣi-I dă Domnului tău slava.
Dă săracului de milă,
Mila vei găsi în toate
Cu aproapele tău iarăşi
Rodul câmpului împarte.
Dacă ştii care e Calea
Ṣi-ncotro va bate vântul,
Nu opri să-ţi ardă-n suflet
Focul sacru şi Cuvântul.
Dulce e ispita lumii
Totuşi, este trecătoare
Fă deci fiecare clipă
Să nu zboare la-ntâmplare.
Cât lumină ai în suflet
Cât ai viaţă şi putere,
Ai credinţă şi lucrează
Pentru Marea Înviere.
Pune-opaiţul de veghe,
’Nvârte roata la fântână,
Până trupul nu se’ întoarce
Între pulberi şi tărână.
Duhu-ţi intră-n veşnicie,
Dezlegată e frânghia:
Într-o parte va fi plânsul,
Iar în alta bucuria.
Sfârşit şi lui Dumnezeu slavă!
Copyright © 2017 Marin Mihalache
Dezlegată e frânghia:
Într-o parte va fi plânsul,
Îar în alta bucuria.” Dar nu după măsura oamenilor ci după a Creatorului tuturor lucrurilor. El să lucreze și toți să luăm seama la Cuvântul Lui și la felul minunat în care ne vorbește „când într-un fel, când într-altul” după mare mila și îndurarea Sa, prin copii Lui care se lasă inspirați și călăuziți de Duhul Lui Sfânt.
Frumos și ziditor. Domnul să vă înmulțească harul mai departe împreună cu pacea, dragostea și îndurarea Lui. Fiți binecuvântat.