Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu
putem să luăm cu noi nimic din ea. 1 Tim. 6:7.


Ți-ai pus vreodată întrebarea:
Ce vei lua, când vei ''zbura'',
Când se va opri suflarea,
Ferice-i fi, vei tremura?

Vei fi gol; de roade plin?
Rușinat sau împlinit?
În ascensiune? În declin?
În regrete mari, sau copleșit,

Mișcat adânc de frumusețe,
Sau tulburat de grozăvie?
În a Domnului tandrețe,
În dizgrație pe vecie...

Oprește-te din zbuciumare
Și vezi bine, ce aici strângi!
Nu ești decât o iarbă, o floare
Se merită veșnic să plângi? ! ?

Ești doldora de roade sfinte?
Ești spin cu amar venin?
Haina-i din cerești veșminte,
Miere dulce, sau pelin?

Ce ești și ce ai strâns cu zor,
Îți va încununa vecia...
Lipește-te de Salvator
Și-i secera, doar bucuria!