Cinul lor, a lor sorginte
Nu era din cele sfinte
Căci din tagma celor vii
Erau cei mai josnici fii.

Purtători de interese,
Nu aveau inimi alese
De-a sluji fără tăgadă,
Fiind șireți și puși pe sfadă.

Suflu vechi, inimi stricate
Nu vedeau nicicând departe,
Ispiteau pe cel curat
Fiind doar puși pe adunat.

Purtători doar de veșminte
Te-ngropau jos, în morminte
Fără a crede-n înviere,
Fără pic de mângâiere.

Chiar când Domnul le vorbea,
Încercau a-L întreba
Lucruri fără de vreun sens,
Rătăcind în al lor mers.

Zelul lor se sfărâma
Când Isus le răspundea,
Închizând gura de șarpe
Căci aveau venin în lapte.

Epicurieni convinși,
Hedoniști ca Aristip,
Tagma clerului ascuns,
Saduchei... Pui de năpârci.

Grădina lui Epicur
Culegea indiferența,
Cultivând ataraxia,
Stoicismul și asceza.

Saducheii... interesul,
Lipsa grijilor, excesul
Căci grădina din Eden
N-o doreau, în nici un fel.

Greu cuvânt de digerat
Când nădejde n-ai aflat
În Hristos cel înviat.

Îl găsești în Corinteni,
De-ai să-l cauți...
Vei da de el. 1 Corinteni 15:19
Emanuel Giarmata