Sunt zile reci, sunt zile amare
Si intunericul e tot mai gros,
Sunt oameni rai, oameni in care
N-a fost si nici nu e Hristos.

E inselaciune, e disperare,
Este minciuna, e viclesug,
E agonie multa sub soare
Caci potirul rautatii oamenii-l sug.

Nu vor s-auda al Cerului cant,
Nu vor sa creada, sa caute,
Nu vor sa traiasca Sfantul Cuvant
Nici vorba de Biblie, de Carte.

Le este de-ajuns ce parintele spune,
Sa faca inconjurul cladirii,
O lumanare in mana le pune...
Si nu stiu ca implinesc voia firii.

O voie placuta urechilor lor
Cu invatatura ce este desarta,
Nu-i doar Isus Mijlocitor
Ci e si-o mama preasfanta, curata.

Oameni ce ratacesc in nestire,
Orbiti de traditia lumeasca,
Traiesc indemnati doar de fire,
Fara de Trinitatea Cereasca.

Sa raspandim peste tot, cat putem,
Credinta ce Domnul ne-a dat,
Si fata de oamenii-acestia s-avem
Intelepciune de sus neincetat.

Ca si ei sa traiasca Cuvantul
Ce Domnul a scris pentru toti,
Astfel vor incheia legamantul
Ce ne separa de cei vesnic morti.