De-ar fi păstrat sărutul Iuda...



"-De ce mă baţi?" A spus Isus
Privind nedumerit bigoţii
Nu termină măcar de spus
Că-l sfâşâiau din ochi cu toţii

"Ce am spus rău de mă loveşti?"
Îl întrebă cu ochii pe aprodul
Ce îşi bătea din mâini ca nişte cleşti
Şi-şi scutură cu grijă de pe haină glodul...

Să-i dea cu palma unui Împărat
Doar să se facă mare-n ochii popei
De-ar fi ştiut ce a făcut, probabil, sacadat
I-ar fi căzut îngenuncheat la poala robei...

"O! Ce-am făcut?" i-ar tremura fiinţa
"Mai bine dă-mi Isuse mii de palme mie...!"
De-ar fi ştiut şi cunoscut credinţa,
"O, cum să-ţi dau! nu-ți dau, Te duc în veşnicie..."

De-ar fi făcut şi celălat tâlhar ca cel dintâi
Întru-un minut de şi-ar fi plâns trecutul
De s-ar fi pus umil în faţa Lui
Şi să îl lase să-i frământe lutul...

De-ar fi făcut aşa Caiafa şi preoţii
De-ar fi făcut aşa Irod şi cei iudei
De-ar fi căzut atunci îngenuncheaţi cu toţii
De-ar fi păstrat sărutul Iuda-ntr-un condei...

Să îl fi scris pe o hârtie simplă
Şi-apoi mototolit în mare să-l fi aruncat
Să-l fi cuprins un ger fior la tâmplă
Dar nu! A vrut să vadă-un Rege dezbrăcat!

Şi a făcut-o, a sărutat pe Mire
Şi-n vene sângele i-a îngheţat
"Ah ce pedeapsă, ce nenorocire!
Mai bine la-ș fi scris pe-o foaie, aruncat..."

De-ar fi căzut şi-atunci în implorare
De-ar fi căzut şi-atuncea în regret
L-ar fi cuprins cu drag în palme de iertare
Şi i-ar fi dat un nume nou, secret...

Puteau să-L recunoască toţi ca Rege
Dar l-au silit, scuipat şi dezbrăcat
Puteau din lanţuri grele să-L dezlege
De-ar fi ştiut că-L au în ochi pe Împărat...

Dar nu... Au mers până la capăt cu ruşinea
Şi L-au suit pe cruce biciuit
Şi-au împărţit la zaruri între ei cămaşa
Iar El n-a spus decât atât : "S-a isprăvit! "

O, de-ai cădea şi tu acum în rugăciune
De te-ai opri acum un timp lângă Isus
Să vezi câte cuvinte dulci Ţi-ar spune
Şi te-ar purta în slava Lui cereasca, sus...

De te-ai opri acum să nu-L mai pălmuiești
Să nu mai dai în El cu pumni şi bice
De te-ai gândi acum să îi slujeşti
S-ar apleca acum în jos, să te ridice!