Din zi în zi mă văd mai mic,
mai gol şi mai sărac de Tine,
cu câît spre Tine mă ridic,
cu-atât văd golul meu mai bine.

Din zi în zi mă văd mai mic
şi scad sub cerul slavei Tale,
precum în zări de borangic
un călător pe-ntinsă cale.

Din zi in zi mă văd mai mic.
Ce uriaş eram sub soare!
Iar azi, când am ajuns pitic,
mă-ntreb ce pot fi mâine oare?

Din zi în zi mă văd mai mic.
Şi-aştept un prag de împlinire,
să fiu un fericit nimic
ce-adoră veşnica iubire.