Jertfirea

Pe-aripa vremii din trecut,
Din colbul primei ere,
De la giganticu-nceput,
Și zorii-albastrei sfere,

De-a randul s-a înfățișat
O neagră-mpotrivire
Între ce-i rau și ce-i curat,
Între neprihănire

Și ce-i în lume înălțat:
Fărădelegi și vicii,
Platind un preț necugetat
Pana la sacrificii.

Căci șarpele cel vechi, Satan
Dușman al curăției,
Clipă de clipă, an de an,
Cu-atata viclenie

Ar vrea să-nșele de-ar putea
Pe cei aleși de Mire,
Și-i gata de a se lupta
Chiar pana la jertfire.

Sunt mii si mii de marturii
Cu ura cea haina
Căci jertfele lor azi sunt vii
Și strigă din tarana.

Abel, întaiul om răpus
Ușor se prăbușește
Tarana bea sanele scurs,
Dar sus se-ntipărește

O primă jertfă pe pamant
Căci gandul diabolic
A vrut să curme ce e sfant
Și de viață vrednic...

Să moară ce e sfant și drept,
Si ura să domnească!
Striga satan lovind în piept
Armura diavolească,

Pornim, de s-ar cere, război,
Să țină chiar milenii,
Și-acolo unde vor fi doi
Vom trimite oștenii

Să-i invrăjbeasca între ei,
De rău să se vorbească
Și chiar de nu va fi temei
Totuși să se urască.

Și luand mulțimea de ostași
În ropote cumplite
Porni ca cei mai crunți vrăjmași
Ce-i sfant ca să înghite.

Cutreierară-n lung și-n lat
Pămanturi și ostroave,
Și-n toate luptele ce-au dat
Armatele grozave

Au doborat încă un steag,
Un sol al slavei sfinte,
Un mesager, aici pribeag
Dar cu divine ținte!

Vorbindu-i lui Ieroboam
Cuvant de proorocie,
L-a urmarit ca pe-un dușman
Pe profetul Urie.

Umplut de-o ură de catran
La moarte-l osandește
Căci slujitorul lui satan
Pierzarea-ți pregătește.

Cete de duhuri din genuni
Se aruncă năpraznic
Spre slujitor și îi răpun
Viața-atat de groaznic.

Spre cer se-nalță ca un fum
Din jertfa cea adusă,
Brav lucrător, al tău parfum
E-o taină nepătrunsă!

Rasplata o vei caștiga
Cand Domnul cu putere
Cu trambița Lui va suna
Sa-ți dea prima-nviere!

Astfel cazut-a un străjer
Ce a strigat în noapte
Mesajul Celui ce e-n cer
Plătindu-l chiar prin moarte...

Trecut-au ani de-a randul, zeci
Și sute chiar trecură
Însa umbrele urii reci
Au fost peste masură.

Atația sfinți au dat tribut
Pentru neprihănire
Și unii viața și-au pierdut
Pentru a Sa iubire! ...

În Ghetsimani pe sub măslini
Cu fruntea sangerandă,
Cu ochi atata de senini
Și voce-atat de blandă,

Un Miel, sortit de la-nceput
Ca jertfă pentru vină,
Prezis de acel vechi Talmud
Suspină în Grădină...

Înaltă strigăte spre cer
Din umbra rece-a nopții,
Privea în duh spre cei ce pier
Răpuși de gheara morții,

E greu paharul de băut,
E plin de fiere-amara...
Și-atația sunt care-au căzut...
Isus se infioară...

Atația sunt ce-s condamnați
In locuința morții!
E greu prin moarte să răzbați
Să-i rupi zăvorul porții...

Sudoarea-n sange se facu'
Se chinuia-n gradină,
El viața singur și-o dădu
Pentru a noastră vină

El s-a smerit, a fost supus
A ascultat in toate
De Cel ce este mai Presus
Chiar și pană la moarte!

De-aceea Dumnezeul Viu
Stăpan pe-ntreaga lume
A înălțat pe la Său Fiu
Mai sus de orice nume!

El stăpanește din vecii
E Domn peste popoare
Tot El revarsă bucurii
De mare sărbătoare

Cand se coboară să-L vedem,
Și-n dragoste de Tată
Să mangaie pe cei ce gem
Zdrobiti de a lor soartă

El șterge lacrimi de pe-obraz,
Alină suferințe,
El ia poveri de pe grumaz
Și aprinde dorințe

De veșnicii, de-albastre zări,
De marea întalnire
Cand Duhul Sfant mai sus de nori
În clipa de răpire,

Va triumfa în necuprins,
De marea sărbătoare
A Celui ce e neînvins,
Iar aripi plutitoare

Purta-vor Porumbița-n sus
În slăvi ne mai visate
Să-L întampine pe Isus
Ce a-nviat din moarte!

Întreaga boltă s-a clinti,
Întreg pămantul, astre
De pe orbite, galaxii
Din zările albastre.

Se vor mira, de slava Lui
Vor sta toate-n tăcere
Căci măreția Domnului
Se va-arăta-ntre ele

Căci nu s-a mai văzut vreodat'
Splendoare mai măreață
Ca Nunta cea de Împărat
Din veșnica Viață!

Urechile n-au auzit
De asa strălucire
Si nici o limbă n-a vorbit
Vreodată de vreun mire

În sfant alai Împărătesc
Să Își ieie Aleasa
Să-I cante corul îngeresc
Cand se întinde masa.

Cu dulci bucate și cu vin,
Cu Paine-n cuptor coaptă
Pe Golgota, în greul chin
Pentru a lumii faptă.

Iar băutura, vinul stors
De pe masa cea plină
E sangele din răni ce-a curs
Pe cruce pentru vină

În el Mireasa și-a albit
Haina de in aleasă
Și-astfel un loc a dobandit
Cu Mirele la masă... !

De vrei și tu, prieten drag
Să fii cu El la masă,
Azi vino, cat încă în prag
Cu voce-așa duioasă

Te-ndeamnă să te-mpaci cu El
Să-i dai viața toată
Să-L recunoști ca Sfantul Miel
Să schimbe a ta soartă.

E poate cercetarea ta,
Și vremea ta, gandește...
Alege-L, zi-I numai un DA
Și El te izbăvește!

Fii înțelept deci, nu uita
El este fericirea!
Viața e în mâna ta...
ALEGE MÂNTUIREA!

Amin!