VÂSLIND SPRE ȚINTĂ...

Vâslind spre Țintă, spre Limanul
Vieții fără de apus
Când e învolburat oceanul,
Când, parcă, s-a topit elanul
Știm ce Părintele ne-a spus.

Primim puteri să-nvingem valul,
Să depășim torentul greu
Să ne menținem idealul,
Să ne apropiem de malul
Unde-i al nostru apogeu.

Ecoul melodiei sfinte
Duios, se duce-n depărtări
Spre-acele veșnice incinte
Unde nu-s geruri, suferințe
Ci mii de binecuvântări.

Și ploi și vânturi ne apasă
În ceas de noapte și de zi
Dar Salvatorului Îi pasă
Primim din hrana Lui gustoasă
Să știm că El ne va păzi.

Vâslind sub bolta înstelată
Sau printr-un nor de ceață grea
Știm că ne-așteaptă o răsplată,
Că nu respingem niciodată
Lumina din eterna Stea.

Cu El în luntre-avântul crește
Iar slăbiciunile dispar
Călătorim dumnezeiește,
Credința nu se ofilește,
Lăstarii ei, mereu, răsar.

George Cornici/28 Aprilie, 2017