Ca un samaritean Isuse
Mă-ntorc, cu gand să-Ți multumesc
Nu am cuvinte-aşa nespuse
Dar vreau cu drag să Te slăvesc!

Nu vin cu daruri minunate,
Nu vin cu ce e mai frumos,
Ci cu privirile scăldate
De lacrime, Isus Hristos.

Umil, plecat până-n țărână
Nu mă simt vrednic să privesc
Fața Ta plină de lumină,
Ci doar Îți spun că Te iubesc!

E prea puțin, si mi-e ruşine
Că n-am cu ce să-Ți răsplătesc,
Dar vreau ca tot ce este-n mine
Cu dragoste să-Ți dăruiesc!

Întors din căi însingurate
De groaza vremii ce-a trecut,
Vin să-Ți simt dragostea de Frate
Ce m-a iubit de la-nceput!

Acolo Ți-am văzut tăria,
Puterea Ta şi-a Dreptei Tale,
Când s-a ivit din plin urgia
Să pustiască totu-n cale...

Mărimea Ta umplea văzduhul,
Erai atât de-nfricoşat
Încât îmi tremura tot trupul
Şi sufletul împovărat,

Te-nvăluiai cu nori de groază,
Îți luai negura ca scut
Cutreierând întinsa oază
A bolților de dedesupt...

Şi soarele-şi pierdea lumina,
Se-ntuneca când Tu treceai,
Se despica-n două țărâna
De slava care o aveai!

Săltau toți munții ca vițeii,
Se clătinau din temelii,
Când din adâncurile văii
Priveam a Tale lucrări vii!

Ce teamă adâncă mă cuprinse
Văzând cât de înfricoşat
Te arătai, când stele-aprinse
Din locul lor s-ar fi mutat...

Orice făptură-nmărmurise
La vuietul apelor Tale,
Luna şi Cloşca parcă-s prinse
De un amar cântec de jale!

Se stinse de-a Ta strălucire
Când ca un Soare minunat
Te arătai dulce Iubire
Să văd cât eşti de-Adevărat!

Plecai cerurile înalte,
Te coborai ca un Viteaz
Orice suflare să tresalte
Privind cum trece-al Tău talaz...

Ai pus o lume în mişcare
Prin semne şi minuni cereşti
Când marea la a Ta mustrare
S-a despărțit, să-Ți cârmuieşti

Al Tău popor 'n-adânc de ape,
Prin valea morții să îi treci,
Să vadă că le eşti aproape
Şi îi iubeşti în veci de veci!

Să vadă că nu este altul
Ca Tine pe întreg pământ
Să poată să oprească valul
Când spune numai un cuvânt!

Când parcă nu mai e scăpare,
Când pare totul că s-a 'nchis,
Să vezi cum El îți dă salvare
Lucrând cu brațul Său întins!

Să vezi că barca se scufundă,
Să-ți vezi sfârşitul la un pas,
Atunci El mâna să-Şi întindă
Şi să-Ți spună: Eu nu te las!

Să vezi cum totul ți-e 'mpotrivă,
Valuri şi vânturi si furtuni,
Iar barca parcă în derivă
Să te afunde în genuni...

Să strigi din neagră disperare
Făr' a primi răspuns măcar..
Atunci o barcă de salvare,
Cu un aşa bun Marinar

Să vin-aproape lângă Tine,
Să vezi că nu prin tine stai,
Ci harul Său încă te ține
Pe calea care duce-n rai!

Să vezi că Dumnezeu e totul...
Că-n El găseşti salvarea ta
Si orisicât te-ar arde focul
Din flăcări te va ridica...!

Şi azi, deşi-s la strâmtorare
Şi soarele-i de mult ascuns
De norii-ntunecați din zare,
Mă mai aplec trudit, răpus

Sub crucea Ta, cu dor in suflet
Să-Ti mulțumesc de-apururea,
Să Te slăvesc, că-n al meu umblet
Ai fost mereu de partea mea!

Să Te înalț, căci biruința
Prin Tine eu am câştigat,
Căci Tu mi-ai sprijinit dorința
Ca un Prieten minunat!

Tu meriți laudă şi-nchinare,
De slavă multă-nconjurat,
În strigăte de adorare
Să fii de-apururi înălțat!

Căci nimeni nu este ca Tine,
Stăpân aşa de minunat,
Să se îndure-atât de mine
Când din furtună am strigat!

M-arunc la-a Tale picioare,
Mă prăbuşesc plângând de dor
Să le cuprind, că-n încercare
Mi-ai fost mereu în ajutor!

Isuse eu, fără-ndoială
Nu merit să fiu ajutat
Căci îmi cunosc a mea greşeală
Şi răul făcut vreodat'

Nu mă simt vrednic o, Părinte
Ca să stau sub privirea Ta
Când spui că în locaşuri sfinte
Ai loc şi pentru ființa mea,

Căci nici frumos, nici bun, nici falnic
Nimic atrăgător nu am,
Ci doar un cânt atât de jalnic
Şi răni inima ce-mi destram,

Un duh zdrobit, o-nfiorare,
Aceasta-mi este bogăția
Când merg pe a vieții cărare
Ca să întâmpin veşnicia.

O inimă însângerată,
Mâhnită, plină de amar,
Aceasta-mi este jertfa Tată
Care o pun azi pe altar.

Te rog frumos în sfântu-Ți sânge
S-o curățeşti de orice rău,
S-o mângâi când adesea plânge,
S-o strângi Isus la pieptul Tău!

Să torni balsamul Tău pe rană,
Să-i spui Isus doar un cuvânt,
C-orice nădejde se destramă,
Se pleacă totul la pământ...

Doar dragostea Ta îmi rămâne
O arşiță-n furtuna grea,
Căci niciodată de ruşine
Nu laşi să-mi fie nădejdea.

Oseana, slavă-n veci, mărire,
Fii lăudat al nost' Isus
Pentru a Ta scumpă iubire
Ce pace-n suflet mi-a adus.

O, cât de mare eşti în toate,
Ce minunat eşti Domnul meu!
Tu eşti Acel ce totul poate,
Tu eşti eternul Dumnezeu!

Te laşi înduplecat când omul
Te caută cu un dor curat
Şi îi umpli de roade pomul
Rodind mereu un rod bogat!

Aşa eşti Tu, şi nimeni altul
Nu poate fi mai înălțat
Ca Tine sfănt si Preaînaltul,
Atotputernic Împărat!

Mă laud cu Tine Isuse,
Mă 'nalt spre cer când povestesc
Lucrările Tale nespuse
Şi-Ți spun mereu că Te iubesc!

Te-ador, Te preamăresc întruna,
Sfințesc Numele Tău oricând
Până când voi primi cununa
În Paradis, în Raiul sfânt!

Amin!