S-a întâmplat cândva, într-o zi,
Spre ceruri, ochii să-mi ridic,
Să Te întreb de vrei să vii
Să-mi schimbi viaţa de nimic.

N-am apucat eu să vorbesc
Când din al Tău Locaş Ceresc
Direct în ochi, Tu m-ai privit
Grăindu-mi că Îţi sunt iubit.

Acel moment, ce fericire!
Când glasul Tău am auzit,
Pe loc m-am lepădat de fire,
Cum în Cuvânt eu am citit.

Şi-ngenuncheat la a Ta cruce
Iertare-n dar eu am cerut,
M-ai curăţit în sfântu-Ţi sânge
Şi ai uitat al meu trecut.

Ce mare har, ce îndurare
Este ceva ce am aflat
În Biblie, în Cartea care,
Viaţa toată mi-a schimbat.