N-ai înțeles

N-ai înțeles de-atâtea ori chemarea
De-a fi un bun creștin cu-adevărat,
Nu ți-ai schimbat nici firea nici lucrarea
Ai tot un cuget rău și necurat.

De ce tu mergi mereu pe-aceași cale
Când vezi că lupți și nu ai biruinți,
De ce nu vrei în toate ale tale
Să calci pe urma celor buni și sfinți.

De ce nu vrei ca să cunoști izvorul
Din care tu să bei neîncetat,
În fața ta stă azi Mântuitorul
De ce nu vrei să fii și tu iertat.

De ce nu vrei să știi că tu odată
Pentru viața ce-o trăiești acum,
Osândă vei primi la judecată
Și că în iad sfărșește al tău drum.

N-ai înțeles nici Duhul nici lucrarea
În care Domnul vrea ca tu să fii,
Și nu-nțelegi că-n fața ta-i pierzarea
Nu pentr-un timp ci pentru veșnicii.

Sărmane suflet fără de credință
Ce ești legat de tot ce este jos,
Ca mâine vei dori o pocăința
Și să primești iertarea lui Hristos.

Tu azi respingi a dragostei lucrare
Și harul ei ce vine din Isus,
A veșniciei binecuvântare
Și răsplătirea cerului de sus.

Atunci vei căuta plângând într-una
Salvarea ta, un loc de adăpost,
Atuncia vei vedea ce e minciuna
Ce te-a făcut să nu ai nici un rost.

Încă mai poți schimba a ta viață
Dacă tu faci chiar azi un legământ,
Dacă urmezi a Domnului povață
Și ești pecetluit cu Duhul sfânt.